„Destinație București” – locurile obligatorii pe care să le vezi în timpul unei călătorii de afaceri

Marcate de nevoia de eficiență, călătoriile de afaceri pot lăsa puțin timp pentru a explora un oraș. Dar o agendă plină de întâlniri nu exclude explorarea orașului și principalele sale obiective turistice. Mergem într-o plimbare din nord în centru pentru a descoperi tradiții, istorie, diversitate arhitecturală și divertisment.

În partea de nord a orașului, aproape de Parcul Regele Mihai I (cunoscut anterior ca Herăstrău), Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti este un lucru obligatoriu pentru a afla mai multe despre cultura și tradițiile locale.

Venind din zona birourilor din Piața Charles de Gaulle, pe lângă Arcul de Triumf, muzeul este ușor de găsit, iar acoperișurile caselor din patrimoniul său alertează imediat de prezența sa.

Situat pe malul lacului Herăstrău, oferă vizitatorilor posibilitatea de a face o plimbare pe aleile unui sat format din case, monumente și artefacte care datează din secolul al XVII-lea până la începutul secolului XX.

Construcțiile provin din diverse zone etnografice ale țării și oferă posibilitatea de a vedea, într-un timp scurt, un patrimoniu cultural bogat și variat. Muzeul găzduiește numeroase evenimente și târguri, oportunități de a cunoaște meșterii tradiționali și munca lor și de a descoperi diverse obiceiuri și tradiții. În primăvară, evenimentele de vizionat includ evenimentele dedicate de Mărțișor sau sărbătorii de Paști.

La o singură stație de metrou distanță de Piața Charles de Gaulle (stația de metrou Aviatorilor) este o altă zonă importantă de afaceri a Capitalei – Piața Victoriei, dar și unul dintre capetele Calea Victoriei, una dintre cele mai vechi și mai frumoase artere ale orașului. O plimbare pe bulevardul care ajunge la Splaiul Independenței, care se desfășoară de-a lungul râului Dâmbovița, este echivalentul unei plimbări în timp, prin istoria orașului și prin o parte din cea mai frumoasă arhitectură a sa.

În apropiere de Piața Victoriei găsim Palatul Cantacuzino, care găzduiește Muzeul George Enescu, dedicat compozitorului, violonistului, pianistului și dirijorului român. Construit de arhitectul Ion D. Berindey în stilul academismului francez, cu elemente Art Nouveau, este ușor de recunoscut prin intrarea somptuoasă, flancată de statuile a doi lei. Eleganța exterioară a edificiului este reprodusă pe interior, iar cei care își fac timp să viziteze vor găsi aici o parte din atmosfera din perioada în care Enescu locuia în București, dar și obiecte personale, instrumente muzicale sau partituri ale artistului.

Mergând mai departe pe Calea Victoriei, clădirile de care merită luat aminte, chiar și din exterior, nu sunt puține. Clădirea Academiei Române se află în interiorul unui parc cu vegetație luxuriantă, de unde se poate vedea statuia zeiței Minerva.

Un pic mai departe, găsim Muzeul Colecțiilor de Artă, găzduit de Palatul Romanit, o clădire reprezentativă pentru arhitectura secolului XIX din București. Patrimoniul muzeului acoperă o mare varietate de artă românească, europeană și orientală donată de diverși colecționari și artiști, majoritatea bucureșteni.

La câțiva pași distanță de Muzeul Colecțiilor de Artă ajungem la un hotel binecunoscut, un alt reper al Capitalei și o locație binecunoscută pentru oamenii de afaceri care vizitează orașul. Și-a deschis ușile în 1914, iar inițial avea o fațadă în stil clasic. În 1937, a fost transformată după planurile arhitectului Duiliu Marcu și a primit aspectul Art Deco pe care îl are astăzi.

În apropiere de hotel găsim Ateneul Român, un alt simbol al Bucureștiului, locul în care iubitorii de muzică clasică se adună săptămânal pentru programul oferit de Orchestra Filarmonicii George Enescu. Clădirea Ateneului, realizată după planurile arhitectului francez Paul L. Albert Galleron, este ușor de recunoscut prin aspectul său inspirat de templele grecești antice și de frontonul său, susținut de coloane. Construcția a fost parțial finanțată printr-un abonament public, cu ajutorul celor care au răspuns la apelul „Dați un leu pentru Ateneu (Dați un ban pentru Ateneu)”.

Puțin mai departe în fața, Pieței Revoluției așteaptă înconjurată de atât de multe clădiri impresionante, cu o arhitectură elegantă, care atrage turiștii care se opresc să facă fotografii, zona a fost în urmă cu 30 de ani scenariul unor astfel de evenimente violente din timpul Revoluției din 1989.

Într-o parte, găsim Biblioteca Universității Centrale, adăpostită de palatul Fundației Universitare Carol I, construită după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Clădirea adăpostea o colecție de cărți rare, hărți și manuscrise aparținând personalităților culturii române, pierdute cu toate acestea în incendiul care a cuprins edificiul în timpul Revoluției din 1989.

Peste stradă se află fostul Palat Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României (MNAR). Edificiul este rezultatul transformării, la cererea regelui Carol I, a palatului ceremonial construit de Alexandru Ghica pe artera cunoscută sub numele de Podul Mogoșoaiei. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, palatul a suferit pagube semnificative și multe lucrări au fost rănite sau distruse. Renovat și renovat, acesta oferă acum vizitatorilor ocazia de a vedea aici colecții ample de artă românească și europeană.

În fața, se află Palatul Ministerului Afacerilor Interne, cunoscut înainte de 1989 sub numele de sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR). Istoria proiectului palatului începe în perioada monarhiei, dar este cunoscută cel mai des astăzi drept clădirea de la balconul căreia dictatorul lui Nicolae Ceaușescu a susținut ultimul discurs, în încercarea de a-i liniști pe cei care s-au răzvrătit.

Semnificația istorică a pieței este marcată de mai multe monumente, printre care Memorialul Renașterii, creat de Alexandru Ghilduș, pentru a onora memoria victimelor Revoluției din 1989. Tot în piață se află și monumentele a două personalități deținute în închisorile comuniste: Iuliu Maniu, fost prim-ministru al României, care a murit ca prizonier politic în penitenciarul Sighet și Corneliu Coposu, prizonier politic în perioada stalinistă a comunistului regimul României, care a fondat Partidul Național Țărănesc după 1989.

Pe o altă parte găsim Biserica Crețulescu, unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale ale orașului de la sfârșitul perioadei Brâncovenesc. A fost construită între 1720 și 1722 din inițiativa cancelarului Iordache Crețulescu și a soției sale Safta, una dintre fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Mergem mai departe pe Calea Victoriei, până la Palatul Cercului Militar Național, astăzi aflându-ne lucrări de recondiționare și facem un drept pe Bulevardul Regina Elisabeta pentru a ajunge în Parcul Cișmigiu, cea mai veche grădină publică a orașului.

Este amenajat în stilul parcurilor engleze și are mai multe intrări: de pe bulevardul Regina Elisabeta, bulevardul Schitu Măgureanu și strada Știrbei Vodă. Este un loc de întâlnire preferat pentru mulți bucureșteni, studenți la Liceul Gheorghe Lazăr, stând pe un colț al parcului sau al studenților Conservatorului.

Este, de asemenea, un loc menționat în multe lucrări din literatura română sau internațională. Romanul Oliviei Manning „Marea avere”, parte a Trilogiei balcanice, include mai multe scene care au loc în Cișmigiu. O plimbare pe aleile sale poate aduce vizitatorii față în față cu mai mulți scriitori români, deoarece sunt reprezentate de statuile din Runda Scriitorilor, cu fântâni elegante și peisaje romantice, pentru o scurtă pauză într-o călătorie de afaceri plină de întâlnire. În altă parte, Bucureștiul are multe parcuri mari, răspândite prin cartierele sale, atrăgând pe cei care locuiesc în apropiere.

Plimbarea poate continua sau nu, dar am văzut și am aflat mai multe despre identitatea orașului, dincolo de clădirile de birouri acoperite cu sticlă care umplu zonele de afaceri ale Capitalei.

Acest material face parte dintr-un proiect din cadrul programului de promovare a patrimoniului turistic „Destinație: București”, realizat de Primăria București prin Administrația Monumentelor Publice și a Patrimoniului Turistic (AMPT).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline